La prima vedere, matematica nu pare să aibă o legătură directă cu viaţa. Între ştiinţele cu care ne-am obişnuit, matematica pare a fi domeniul cel mai abstract, care nu furnizează decât unele instrumente pentru descrierile ştiinţifice ale fenomenelor fizice, instrumente considerate de multe ori, mai ales de nespecialişti, mult prea diferite de realitatea concretă. Însă nu este aşa. Suntem uimiţi când descoperim în spatele unui proces natural legile matematicii, ceea ce înseamnă că formele abstracte matematice ghidează formele naturale. Dar surpriza este şi mai mare când descoperim că numai pentru anumite forme abstracte matematice avem un corespondent în formele naturale.
În Matematică există o infinitate de șiruri de numere, care au la bază o formulă, pe baza căreia se generează elementele șirului.Printre infinitatea de șiruri existente în lumea matematicii, italianul Leonardo of Pisa, cunoscut și sub numele de Fibonacci, a descoperit un șir de numere extraordinar de interesant: „0, 1,1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, 89, 144, 233, 377, 610, 987, 1597…”. Formula pe baza căruia se obține acest șir este una foarte simplă: primele două elemente ale șirului sunt 0 și 1, iar al treilea element se obține aduându-le pe primele două: 0+1 = 1. Al patrulea se obține aduându-le pe al treilea cu al doilea (2+1=3) și tot așa, până la infinit. El se reprezinta geometric sub forma unei spirale, Spirala lui Fibonacci.
Primul lucru interesant care se observă în acest șir este că dacă împărțim un element al Șirului Fibonacci la precedentul său obținem rezultatul 1,61803. Acest lucru este valabil de la 14-lea element în sus (233:144=1,61803, 377:233=1,61803, etc.), indiferent cât de mare a fi acel număr din șir.
Acest număr a fost denumit φ (phi) fiind considerat încă din antichitate Raportul de aur sau Numărul de aur, datorită întâlnirii frecvente a acestui raport în lumea care ne înconjoară. Se află în raportul de aur oricare două numere care îndeplinesc condiția de mai jos:
Acest numar special se regaseste in alcatuirea corpului uman (raportul dintre diverse sectiuni ale degetelor mainii, lungimea bratului, in proportia fetei) dar si peste tot in natura, la fluturi, pisici,flori,broaste,pesti, etc.
In lumea oamenilor a fost considerat din vechime o expresie a perfectiunii si o masura precisa a ceea ce este considerat frumos. Primii care l-au folosit au fost egiptenii, majoritatea piramidelor fiind construite ţinând cont de numărul de aur. Grecii au fost însă cei care l-au denumit astfel, folosindu-l atât în arhitectură cât şi pictură şi sculptură. Dealtfel el se mai notează şi cu litera grecească "fi", de la sculptorul grec Phidias. El a construit Parthenonul pornind de la raportul de aur. În pictură a fost folosit mai ales în Renaştere, probabil cea mai discutată utilizare a acestui concept fiind în tabloul lui Leonardo da Vinci, "Mona Lisa". Până şi în muzică apare acest raport, se presupune ca Bach sau Beethoven au ţinut cont de el în compoziţiile lor, desi nu se poate dovedi.
Aplicabilitatea Șirului lui Fibonacci și a proporției phi în Univers este fascinantă. Acest raport (phi) poate fi găsit şi la alte plante ce prezintă forme în spirală, precum conurile de brad sau ananasul. Multe alte plante (precum trandafirii) au ca număr de petale un număr din seria lui Fibonacci (sau foarte apropiat de acesta). Locul ramificării multor specii de plante se produce la distanţe procentuale cu numerele şirului lui Fibonacci, deci conform rapoartelor de valoare constantă phi.
Valurile mării iau forma unei spirale când se apropie de țărm și pot fi astfel reprezentate geometric pe baza numerelor 0, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34 și 55.La fel și spiralele formate în galaxiile din Univers pot fi reprezentate grafic pe baza Șirului lui Fibonacci.
Recurenta atat de mare in alcatuirea atat a fiintelor vii cat si a corpurilor cosmice, i-a atras lui phi denumirea de Proportia Divina. Phi simbolizeaza perfectiunea, Spiritul divin insasi: nu are inceput, nici sfarsit; tot ce este viu tinde catre acest raport, este sursa mai multor secvente matematice si se regaseste peste tot din microcosmos pana in macrocosmos.
Sirul lui fibonacci este modul Vietii de a crea proportia divina; daca facem raportul a oricaror doi membri alaturati ai sirului, vom observa ca rezultatul oscileaza in jurul lui phi, din ce in ce mai aproape pana ce in final se confunda cu el... Phi este idealul, perfectiunea, dumnezeirea; nu are inceput si nici sfarsit. Viata nu poate lucra cu asa ceva; ea nu poate duplica PHI, deoarece nu stie cum sa creeze din ceva ce nu are inceput, asa ca va folosi Sirul lui Fibonacci, care are un inceput si unul foarte simplu, rudimentar, (exact ca o samanta incoltita) si apoi devine treptat mai complex, apropiindu-se din ce in ce mai mult de Sursa, de ideal. Daca Phi este perfectiunea, spiritul, atunci Sirul lui Fibonacci este viata reala care tinde spre perfectiune.
Ce este fascinant la toată această demonstrație este următorul lucru: „Cum de se leagă atât de bine ceea ce noi oamenii am dedus prin mintea noastră, așezând numerele într-un fel, și descoperind proporția phi, cu cochilia unui melc, apoi cu dispunerea geometrică a semințelor pe floarea soarelui, apoi cu dispunerea solzilor pe aripile unui fluture, și cu alte elemente ale creației?”
Într-o lume în care învățământul academic susține în mod oficial evoluționismul ca teorie a apariției Universului, lăsând de înțeles că nu există Dumnezeu și că totul s-a creat de la sine în mod întâmplător, Șirul lui Fibonacci este un argument (din miliardele de argumente pe care ni le pune la dispoziție Universul) că nimic nu este creat la întâmplare, și toate se leagă, toate au la bază inteligența unui Creator, care nu ne obligă să-i acceptăm prezența dar care ne lasă singuri să tragem concluziile din ceea ce vedem în Univers.
De unde m-am inspirat si ce va recomand sa vizionati:
2. videoclipul de pe youtube:
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu